Clătește mărarul în apă rece, lasă-l să se scurgă bine, apoi așează-l pe prosoape de hârtie să se usuce complet – dacă rămâne umed, sosul nu se păstrează cum trebuie.
Tocă mărarul fin și pune-l într-un castron mare – din ce-l tai mai mărunt, din aia se amestecă mai bine cu sosul.
În vasul blenderului combină usturoiul curățat , mustarul , uleiul , oțetul, zeama de lămâie , sarea și piperul.
Mixează tot la viteză mare timp de 30-40 secunde, până obții un sos omogen și cremos – o emulsie fină, galbenă, cu mirosul ăla puternic de usturoi și muștar.
Toarnă amestecul peste mărarul tocat și încorporează totul uniform cu o lingură – mărarul se îmbibă și sosul devine verde-intens, cu firișoare de mărar prin el.
Transferă sosul în borcane mici de sticlă, sterilizate în prealabil și bine uscate
Astupă fiecare borcan cu capac și depozitează la frigider – stă acolo luni bune, mereu la îndemână.
Secretele unui sos de mărar care stă luni la frigider:
Mărarul trebuie uscat complet înainte să-l toci – dacă rămâne apă pe frunze, sosul se alteră mai repede și nu mai stă atâtea luni în borcan.
Borcanele trebuie sterilizate și uscate perfect – orice urmă de umiditate strică conservarea; eu le țin în cuptor cald câteva minute după ce le fierb, așa se usucă singure.
Poți ajusta cantitatea de muștar după gust – mai mult dacă-ți place mai ascuțit, mai puțin dacă vrei doar o notă ușoară; eu pun semiascuțit, că se potrivește bine cu usturoiul.
Sosul se pupă frumos cu peștele la cuptor sau la grătar, cu pieptul de pui, cu cotletele – și merge pus pe o felie de pâine cu roșii, ca un bruschetta simplu.
Dacă faci mai mult, împarte în borcane mici – așa, când deschizi unul, îl termini repede și nu stă mult deschis în frigider.
Poftă bună și spor la gătit!
Gata pentru restul? Apasă pe pagina următoare pentru a continua să citești.