Daniel m-a privit direct în ochi.
Nu era supărat.
Era calm. Prea calm.
Am coborât scările, cu inima bătându-mi puternic. Recepționerul se uita pe fereastră ca și cum ar fi sosit o delegație oficială. Oamenii de pe trotuar își scoteau telefoanele.
Am urcat în prima mașină. Miros de piele nouă și cafea tare.
