Casiera a încremenit. A recunoscut imediat cardul. I s-au mărit ochii, iar degetele i-au tremurat ușor deasupra tastaturii.
Radu a zâmbit în continuare, convins că e o glumă.
— Ce-i asta, un suvenir? — a mormăit.
Casiera a înghițit în sec.
— Domnule… acesta este card de conducere centrală.
Radu a simțit pentru prima dată o înțepătură în stomac. A luat cardul, l-a privit, apoi l-a întors pe toate părțile. Numele era acolo. Clar. Fără dubiu.
Andrei Mureșan — Director General Executiv.
CEO-ul băncii.
Zâmbetul i s-a șters de pe față ca și cum cineva ar fi tras cu buretele. Culoarea i s-a scurs din obraji. În jur, oamenii au început să murmure. Cineva a șoptit: „Doamne…”. Altcineva și-a dus mâna la gură.
— E… e o greșeală — a bâiguit Radu.
Andrei l-a privit fix.
— Nu. Greșeala a fost atitudinea dumneavoastră.
A fost liniște. O liniște grea.
— Am venit neanunțat — a continuat Andrei. — Așa obișnuiesc. Îmi place să văd cum sunt tratați oamenii când nu cred că sunt priviți.
Radu a încercat să spună ceva. Nu i-a ieșit.