Câine bătrân, cu ochi obosiți și cu o tăbliță agățată de gât pe care scria „Nu-l adopta”

Era un sunet scurt. Slab. Aproape imperceptibil.

Dar pentru Căpitan nu era un sunet oarecare.

Era un sunet de pericol.

Câinele s-a ridicat imediat. Mișcarea lui nu mai avea nimic din lentoarea obișnuită. Ochii îi deveniseră brusc atenți.

A mers repede spre camera Mariei.

Ușa era întredeschisă.

Dinăuntru se auzea respirația fetiței… dar ceva era diferit. Prea grea. Prea sacadată.