În momentul în care a închis telefonul, Elena a rămas câteva secunde nemișcată.
Masa de Paște era pregătită în spatele ei. Copiii dormeau. Afară era liniște, ca într-o seară de sărbătoare.
Înăuntru, însă, începea un război.
Primul pas fusese făcut cu luni înainte, în tăcere. Elena nu țipase. Nu îl confruntase. Învățase să tacă și să observe: fiecare transfer ciudat, fiecare „investiție” despre care Andrei vorbea vag, fiecare leu dispărut din contul comun.
Într-o zi, chemase un contabil. Apoi încă unul. Oameni serioși, cu dosare groase și fețe obosite. Când au terminat calculele, adevărul era clar: peste 800.000 de lei dispăruseră, luați puțin câte puțin.
Bani ai ei. Bani ai clienților lui. Bani ascunși în spatele unor promisiuni frumoase.
Elena nu plânsese nici atunci.
