Irina i-a bătut pe umăr cu blândețe:
— Bravo, Rituca. Nu trebuie să te lași doborâtă. Ce, o să-ți distrugi viața din cauza unui nemernic?

O să naști bebelușul și o să vezi câtă fericire îți aduce. O să fie bine. Și noi te ajutăm, nu-ți face griji.

Așa a ajuns Rita să lucreze la taxi. La început, Armen nu credea că se va descurca. Zicea că e prea greu, trebuie să care bagaje, să repare mașina dacă se strică pe drum.

Dar apoi a văzut cum conduce Rita, cum știe să repare singură și să se descurce în orice situație. A angajat-o.

Fata și-a revenit, s-a luminat la față. Nu mai avea timp de suferință. Zilele treceau repede la volan. Munca îi plăcea, mergea cu drag.

Burtica încă nu se vedea, iar Rita purta hanorace și bluze largi. Putea lucra aproape până în ultimul moment. Din fericire, avea o sarcină ușoară, fără grețuri.

Doar uneori o durea spatele de la atâta stat jos. Dar tot era mai bine decât să alerge cu tăvi.

Singura problemă era Armen, șeful zgârcit și obsedat de control. La finalul turei cerea rapoarte detaliate, la minut.

Instalase și o cameră ascunsă în mașină, urmărea cum se poartă șoferii cu clienții și dacă nu cumva „sare” vreun ban din încasări.

În rest, colegii erau grozavi. Rita recunoștea că e mai ușor să lucrezi cu bărbați – fără bârfă, fiecare cu treaba lui. Cu Kostea era în continuare prietenă, beau ceai din termos și discutau despre viață.

El o învăța diverse trucuri ale meseriei și o sprijinea.

Azi, Rita avea o comandă grasă. Trebuia să meargă departe, în afara orașului, să aducă un client de la o petrecere.

Clientul spusese la telefon că plătește oricât, doar să ajungă în oraș. Așadar, urma un câștig bun, pentru că drumul era lung.

Fata era bine dispusă, fredona un cântec, și deja plănuia unde va pune pătuțul, de unde să ia un cărucior ieftin și cât să strângă pentru toate astea.

Încerca să nu se mai gândească la ticălosul Egor, deși uneori îi venea să plângă.

Când a ajuns, buna dispoziție i s-a spulberat. În vila imensă de la marginea pădurii era chef mare.

Clientul era beat, ba voia să plece, ba se răzgândea. După zece minute, gazda a anulat comanda.

Rita s-a întristat. Bani pe benzină dați, timp pierdut, și tot degeaba. Și Armen o să țipe… dar era ea de vină?

L-a sunat pe Armen, i-a explicat, a întrebat ce să facă. El a înjurat și a trimis-o înapoi la garaj.

Era supărată, vremea era urâtă, ploua torențial.

Pe drum, din pădure a apărut un vagabond, abia se ținea pe picioare, cădea, se ridica. Era murdar, plin de sânge uscat pe față.

Rita n-a putut trece nepăsătoare. A frânat.

Și-a tras gluga și a sărit afară. A fugit la el:
— Hei, vă e rău? Aveți nevoie de ajutor? Unde mergeți? Dacă mergeți în oraș, vă duc eu.

El s-a uitat la ea cu ochii încețoșați și a șoptit:
— Ajutați-mă.

Și a leșinat. Nu mirosea a alcool. Rita a început să-l scuture, să-l stropească cu apă, să-i dea palme ușoare:
— Vă rog, treziți-vă! Nu pot să vă duc singură până la mașină. Haideți, așa, ușor…

Cu greu, l-a urcat în mașină și a pornit spre spital.

Pe drum a încercat să afle ceva de la el. A spus doar că îl cheamă Ilia și apoi a gemut de durere.

Rita l-a dat pe mâna medicilor, a stat până i-au făcut bandaje și chiar a plătit toate costurile. N-avea acte sau asigurare.

La plecare, a spus:
— Am făcut ce-am putut. Să vă faceți bine. Numai bine.

Rita s-a grăbit spre parc, întârziase deja. Armen sigur era nervos. Uitase de camera ascunsă.

Dar Armen o urmărea din biroul lui. Era furios și, când a ajuns Rita, a izbucnit:
— Nesimțito! Ce-ți permiți? Nu duci clientul, cheltuiești benzina mea, și umbli toată ziua cu boschetarii?!

Am pierdut bani din cauza ta!

Rita era pe punctul de a plânge:
— De ce-mi vorbiți așa? Ce drept aveți? V-am sunat! Clientul era beat și a anulat comanda. Iar pe omul acela l-am luat de pe drum, era pe moarte. Ce trebuia să fac, să-l las să moară?

Armen a strigat și mai tare:
— Atunci plătești din buzunar. Îți scad benzina din salariu și te las fără primă! Să fie învățătură de minte!

Și spală mașina! E plină de noroi! Cine o să mai urce în ea?

Rita a frecat mașina plângând în gând:
— Așa e când faci fapte bune… Am ajutat și am rămas fără bani. Ce ticălos e Armen!

Abia a dus tura la capăt, a ajuns acasă epuizată și a adormit imediat după duș.

Dimineața, cineva a sunat la ușă. Apoi a bătut. Apoi se auzea voci.

Somnoroasă, Rita a mers să deschidă:
— Ce mai e și asta? Nu pot dormi în pace? Cine o mai fi? Că doar locuiesc singură…

A rămas uimită. În prag erau trei bărbați îmbrăcați foarte elegant. Doi erau bodyguarzi, iar al treilea – un tip gras, bătrân, neplăcut – evident, șeful.

A intrat fără invitație:
— Bună dimineața. Dvs. sunteți Margarita, nu-i așa? Ieri l-ați salvat pe fiul meu, l-ați luat de pe drum și l-ați dus la spital.

Vă sunt foarte recunoscător. Ați împiedicat o tragedie. Am venit să vă mulțumesc.

A pus un plic gros pe măsuță. Rita a dat din mâini:
— Nu trebuie! L-am ajutat din milă. Era bătut, în zdrențe, abia mergea. Cum a ajuns în pădure?