— Deci la el ai găsit loc? — a spus cu un ton ironic.

— Nu, Elena. Am găsit familie, — i-am răspuns calm.

A urmat o tăcere lungă.

— Credeam că tu ești mereu de partea mea, — a murmurat ea.

— Am fost, prea mult timp. Dar a fi mamă nu înseamnă să alegi un copil și să-l ignori pe celălalt. Am învățat asta târziu.

Nu știu dacă m-a înțeles atunci. Poate că viața o va învăța și pe ea, așa cum m-a învățat pe mine.

Astăzi locuiesc cu Andrei și Ioana. Contribui cât pot, din puținul pe care îl primesc ca pensie. Nu este o viață luxoasă, dar este o viață liniștită.

Relația mea cu fiul meu nu mai este rece. Nu este nici perfectă. Dar este sinceră. Vorbim, ne ascultăm, ne cerem iertare când greșim.

Uneori, seara, mă gândesc la anii pierduți. La momentele în care aș fi putut fi mai atentă, mai echilibrată, mai dreaptă. Dar nu mă mai las copleșită de regrete.