Ceapa creează baza

Tai ceapa mare în jumătate, apoi o feliez. O pun la călit în untură de rață, la foc mediu. Nu o caramelizez excesiv, ci o gătesc până se înmoaie și capătă o culoare ușor aurie.

Untura de rață nu este un moft aici, ci o chestiune de atmosferă. Oferă un gust mai profund și se potrivește foarte bine cu ficatul. Când ceapa este gata, adaug ficatul de pui.

Din acest moment, lucrurile se întâmplă mai repede.

Condimentarea și prăjirea merg mână în mână

Adaug ficatul peste ceapă și încep să-l prăjesc la foc mediu. Nu pun capac, este important să se prăjească, nu să fiarbă. În primele minute va lăsa lichid, pe care îl las să se evapore.

Acum intră în scenă piperul, măghiranul și cimbrul. Nici prea mult, nici prea puțin, doar cât să completeze gustul. Gătesc ficatul aproximativ cinci-șase minute, amestecând din când în când.

Sarea o adaug abia la final. Nu este un obicei, ci rezultatul experienței. Așa rămâne ficatul fraged și suculent.

Când este gata, nu mai e nimic de adăugat

De îndată ce ficatul este pătruns, opresc focul. Nu îl gătesc mai mult, nu îl usuc. Este cel mai bun proaspăt, când este încă suculent, dar nu crud.

Merge foarte bine cu pâine, piure de cartofi sau chiar cu câteva legume proaspete. Depinde de ce avem chef în momentul respectiv. Acest fel de mâncare nu cere garnitură, ci doar poftă.

Ficatul de pui prăjit cu ceapă nu vrea să fie mai mult decât este. Un preparat rapid și sigur, bun de scos la iveală la finalul unei zile lungi. Un fel de mâncare care nu are nevoie de explicații, pentru că fiecare îmbucătură oferă exact ceea ce te aștepți să primești.