Am tras pe dreapta fără să mai gândesc. Camionul s-a oprit greu, scârțâind, ca și cum nici el n-ar fi vrut să se oprească acolo. Am coborât încet, cu picioarele moi, simțind cum liniștea mă lovește mai tare decât zgomotul motorului.

Ciorile au sărit câțiva metri mai încolo, dar n-au plecat. Mă priveau. Așteptau.

M-am apropiat de fată. Era tânără, poate vreo douăzeci de ani. Avea fața murdară de praf și o tăietură mică la sprânceană. Am îngenuncheat lângă ea și i-am pus două degete la gât, așa cum învățasem cândva, demult, la armată.

Avea puls.

Slab, dar era acolo.