Au apărut farurile ambulanței ca o promisiune. Când au coborât paramedicii, m-am dat la o parte, simțind brusc cât de obosit sunt. Le-am spus ce am văzut, ce am făcut. M-au bătut pe umăr și au preluat-o.

Înainte s-o urce, fata m-a prins de mână. Avea degetele reci.

— Mulțumesc… dacă nu erai tu…

N-a mai terminat fraza. Nici nu trebuia.

Ambulanța a plecat cu sirena pornită. Drumul a rămas iar gol. Ciorile dispăruseră.

Am rămas câteva minute sprijinit de camion. Soarele apusese de tot. Pentru prima dată după mulți ani, liniștea nu mi s-a părut grea.