Mama lor a supraviețuit. După luni de spitalizare, a fost internată într-un centru. Tatăl nu a mai apărut.

Într-o zi, Ana m-a întrebat:

— Tanti… noi o să mai stăm mult aici?

M-am așezat lângă ea.

— Atât timp cât aveți nevoie.

Anii au trecut. Ana a crescut. Matei a început să râdă, să meargă, să alerge prin casă.

Nu a fost ușor. Au fost nopți fără somn, frici, îndoieli. Dar a fost și viață. Adevărată.

Într-o seară, Ana m-a îmbrățișat și mi-a spus:

— Ți-aduci aminte când te-am întrebat dacă vrei un bebeluș?

Am zâmbit, cu lacrimi în ochi.

— Da.

— Atunci nu căutam pe cineva să ne ia. Căutam pe cineva care să rămână.

Și am rămas.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.