Cintia a înghițit în sec.

— Ce e asta?

— Este un extras dintr-un contract comercial. Exact genul de document pe care îl studiez. Pentru doctorat.

Liniște din nou.

Dar de data asta… altfel.

Petre s-a uitat lung la Căsuța.

— Unde studiezi?

— La Universitatea din București.

— Și lucrezi aici?

— Da. Ca să pot plăti tratamentul mamei mele.

Cuvintele au căzut greu.

Cintia și-a schimbat poziția. Pentru prima dată, părea mică.

— Nu… nu contează, a încercat ea.

Dar deja conta.

Pentru că toată lumea privea acum altfel.

Nu mai vedeau o chelneriță.

Vedeau o femeie puternică.

Petre și-a lăsat telefonul pe masă.

— Îmi cer scuze pentru comportamentul soției mele.

Un șoc s-a simțit în aer.

Cintia a întors capul brusc.

— Poftim?!