Atunci am înțeles ceva ce nu mai văzusem până atunci: nu doar eu o protejam pe ea. Și ea mă proteja pe mine.

Viața nu a devenit perfectă după asta. Dar a devenit mai clară. Am învățat cui să-i dau încredere. Am învățat că familia nu e sângele, ci loialitatea. Și am învățat că uneori, salvarea vine din cele mai mici mâini.

În ziua în care am primit ultimul leu înapoi, am mers cu Elena la cofetăria din cartier. Am comandat prăjituri, fără să ne uităm la preț.

— De data asta, nu mai economisim, am spus eu.

A râs. Și pentru prima dată după mult timp, am știut sigur: o să fim bine.