Prea mult.

Dimineața nu s-a mai trezit.

Au zis că a murit de la băutură.

L-au îngropat în spatele casei.

Maria a tăcut.

După încă o lună, cel slab a început să se agite și mai tare.

Avea coșmaruri.

Se trezea noaptea.

Într-o zi a plecat singur în pădure.

Nu s-a mai întors.

Au căutat.

Au strigat.

Nimic.

Doar liniște.

Au început să se uite unul la altul.

Cu neîncredere.

Cu frică.

Mai rămăseseră doi.

Cel mare și liderul.

Într-o noapte, Maria a lăsat ușa șopronului întredeschisă.

Coasa era acolo.

Ascuțită.

Cel mare a ieșit să taie lemne, nervos.

Nu s-a mai întors.

L-au găsit dimineața.

Căzut.

Cu sânge pe gât.

Liderul a înțeles.

A intrat în casă cu pistolul în mână.

— Tu… a spus.

Maria stătea în mijlocul camerei.

Calmă.

— Nu mai ești singur, i-a spus ea încet.

El a tras.

Dar a ratat.

Ea s-a mișcat mai repede.

Coasa a strălucit o singură dată.

Apoi liniște.

După șase luni, totul s-a terminat.

Maria a ieșit în curte.

Era dimineață.

La fel ca în prima zi.

A mers la fântână.

S-a spălat pe față.

Apoi s-a apucat de treabă.

Grădina nu se sapă singură.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.