Alegeți vinete cu coaja neagră și lucioasă, ușor pufoase la atingere, iar dovlecelul cam cât o vânătă, ca să păstrați proporția: două treimi vinete și o treime dovlecel. Spălați bine legumele, zvântați-le cu un prosop și înțepați vinetele din loc în loc cu furculița 
, altfel pocnesc la copt.
Așezați legumele pe o plită bine încinsă, pe disc sau pe grătar 
, și coaceți-le pe toate părțile, până coaja se înnegrește și se carbonizează pe alocuri — de aici vine gustul acela bun de fum. Vinetele sunt gata mai repede; miezul lor trebuie să fie moale de tot, de la codiță până la vârf.
Cu o lingură, despicați coaja vinetelor și scobiți miezul copt, apoi puneți-l la scurs într-o sită de plastic (nu de metal, ca să nu se înnegrească) așezată peste un castron. Dovlecelul se înmoaie mai greu, așa că mai lăsați-l puțin pe foc; când e fraged de tot, scobiți-l la fel și adăugați-l în sită.
Lăsați vinetele și dovlecelul să se scurgă bine în sită, 15-20 de minute: vinetele scapă de zeama amăruie, iar dovlecelul de apa în plus. Dacă rămâne prea multă apă în dovlecel, salata iese apoasă.
Când s-au răcit până la temperatura camerei, tocați legumele mărunt de tot, cu un cuțit lat pe un tocător de lemn, până se leagă într-o pastă. Puneți-le într-un castron.
Adăugați muștarul și usturoiul ras 
, apoi turnați uleiul în fir foarte subțire, picătură cu picătură, mixând întruna, ca la maioneză. Uleiul se încorporează încet, iar salata se face cremoasă și deschisă la culoare.
La urmă puneți ceapa roșie tocată fin și zeama de lămâie 
, potriviți de sare și amestecați bine. Dați salata la rece cel puțin o oră înainte de servire, să se lege gusturile.