Nu pentru că nu îi păsa.

Ci pentru că știa cine este.

O femeie care ajută. O mamă care nu pleacă atunci când cineva cade.

Două săptămâni mai târziu, Ana își primea primul salariu. 4.200 de lei.

Seara, a pus banii pe masă și Maria i-a privit cu ochii mari.

— Sunt ai noștri? a întrebat.

Ana a zâmbit.

— Sunt munciți. Și meritați.

Uneori, binele nu se întoarce imediat.

Dar când o face, vine cu dovada că ai ales corect.