O duzină de militari în uniformă au intrat în sală.

Pașii lor erau fermi.

Respectul… se simțea în aer.

În fața lor era un general.

Privirea lui s-a oprit direct asupra Andreei.

Momentul care a făcut sala să tacă

S-a apropiat încet.

S-a aplecat într-un genunchi.

Și a spus:

— Andreea… în sfârșit te-am găsit.

Ce a urmat… nimeni nu a uitat

Ochii mei s-au umplut de lacrimi.

Nu înțelegeam.

Dar apoi el a continuat:

— Tatăl tău nu mai poate fi aici… dar noi suntem.

— El ne-a salvat viețile. Pentru noi, el a fost un erou.

— Și astăzi… nu vei sta singură.

Un gest care a schimbat totul

Generalul a întins mâna.

— Îmi acorzi onoarea acestui dans?

Andreea a izbucnit în lacrimi… dar a zâmbit.

A dat din cap.

Și a acceptat.