— Atunci înseamnă că am făcut alegerea corectă.

A plecat, lăsând-o înmărmurită, dar eliberată.

Pentru prima dată după șapte ani, nu mai era prizoniera unei întrebări. Își regăsise răspunsul nu în banii lui, ci în propria ei putere de a alege.

În drum spre casă, pe străzile aglomerate, i-au venit în minte chipurile părinților ei, câmpurile de porumb din sat, mâinile muncite ale tatălui și zâmbetul timid al fratelui mai mic. Toată lupta ei, toată durerea, nu fuseseră în zadar.

Și-a ridicat privirea spre cer și, cu lacrimi în ochi, și-a spus în șoaptă:

— Nu valoarea pe care ți-o dau alții contează, ci puterea de a-ți croi singur drumul.

Era concluzia unei povești care nu mai avea nevoie de bani, ci doar de demnitate, curaj și rădăcini.

Iar în adâncul inimii, știa că abia acum viața ei începea cu adevărat.