Ioana a dat din cap.

— Dacă aș fi fost așa cum credeți, nicio mamă nu m-ar fi oprit.

Cuvintele ei erau prea sincere ca să fie o minciună. Andrei a privit-o mult timp, apoi a întrebat încet:

— Este în viață?

— Da.

Andrei a tras adânc aer în piept.

— Dați-mi numărul ei.

Ioana a scris numărul pe o foaie și i l-a pus în față. El l-a privit îndelung, apoi a luat telefonul și a format.

Semnalele păreau nesfârșite.

— Alo?.. — s-a auzit o voce slabă și tremurată.

Andrei a închis ochii.

— Mamă… sunt eu.

La celălalt capăt s-a făcut liniște, apoi s-a auzit un suspin. Andrei a strâns telefonul și în acel moment a înțeles un lucru simplu, pe care îl ignorase prea mult timp: nu toți oamenii intră în viața noastră ca să ne trădeze. Unii vin ca să ne aducă înapoi la noi înșine.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.