— Da. Își face griji pentru dumneavoastră.

Tăcerea s-a așternut din nou. Andrei s-a lăsat încet pe scaun. În mintea lui au apărut ani întregi de amintiri: certuri, cuvinte grele, momentul în care a rupt orice legătură.

— De ce nu m-a sunat ea însăși? — a întrebat încet.

Ioana a zâmbit trist.

— Pentru că nu ați fi răspuns.

Andrei și-a coborât privirea. Era adevărat.

— Mi-a spus un lucru înainte să accept acest job — a continuat Ioana.

— Ce?

— „Nu este un om rău. Doar a încetat să creadă că există oameni care nu îl vor trăda.”

Andrei a închis ochii. În el s-a mișcat ceva diferit — nu furie, ci un sentiment greu și cald în același timp.

— Credeam că toți vor doar să profite de mine… — a spus încet.

— Uneori se întâmplă. Dar nu întotdeauna — a răspuns Ioana calm.

Andrei a privit-o.

— Dumneavoastră nu ați profitat.

— Nu.

— De ce?

Ioana a ridicat ușor din umeri.

— Pentru că nu sunt așa.

Andrei a schițat un zâmbet slab.

— Sau pentru că mama mea era în spatele dumneavoastră?