Într-o dimineață, la aproape două luni de la noaptea din fotoliu, Roxana a primit un telefon.

Procesul fusese câștigat.

Despăgubiri consistente.

Suficient cât să acopere tratamentul mamei ei.

Suficient cât fratele ei să nu mai întrerupă școala pentru că „nu sunt bani”.

Dar asta nu a fost tot.

Octavian a desființat contractul cu firma respectivă.

A înființat un departament intern.

Contracte clare. Opt ore reale. Salariu de 250 de lei pe zi. Ore suplimentare plătite.

Și o regulă nouă, scrisă simplu pe peretele din spate al biroului lui: