Căsuța s-a apropiat calm, cu pași mici, așa cum învățase.

— Bună seara, bine ați venit. Vă pot aduce ceva de băut?

Cintia nici nu s-a uitat la ea.

— În primul rând, învață să vorbești corect, i-a spus, ridicând o sprânceană. Parcă ești de la țară.

Petre nu a reacționat. Doar a continuat să deruleze pe telefon.

Căsuța a rămas dreaptă.

— Sigur. Ce doriți?

— Adu-ne cel mai scump vin pe care îl aveți. Dar ai grijă… să nu-l verși, a spus Cintia, zâmbind ironic.

Câteva mese mai încolo, oamenii deja trăgeau cu urechea.

Căsuța s-a întors, a luat sticla și s-a întors fără grabă. Mâinile îi erau sigure.

A turnat vinul perfect.

Cintia a gustat și a făcut o grimasă exagerată.

— Asta e temperatura la care îl serviți? Dumnezeule… chiar nu știți nimic.