Ioana a rămas cu plicul în mâini câteva secunde bune, fără să-l deschidă. Simțea cum îi bate inima în gât, de parcă știa deja că, odată ce îl va desface, nimic nu va mai fi la fel.

A privit din nou spre Andrei. Stătea nemișcat, cu capul plecat, ca un soț îndurerat. Lumea din jur murmura, se auzeau suspine, preotul rostea ultimele cuvinte. Totul părea normal.

Prea normal.

Cu degetele tremurânde, Ioana a desfăcut plicul. Înăuntru era o foaie împăturită și o copie după un document. A desfăcut hârtia.

Scrisul era al surorii ei, Maria. Îl recunoștea imediat.

„Ioana, dacă citești asta, înseamnă că nu mai sunt. Te rog să nu ai încredere în Andrei. Nu este cine crezi tu că este. Am descoperit ceva și mi-e frică…”

Ioana a simțit cum i se taie respirația.

A continuat să citească.