„Acest inel… este ca al mamei mele” — a șoptit fetița care vindea trandafiri. Câteva minute mai târziu, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna.

În acea seară, totul părea perfect.

Restaurantul din centrul Lyonului era scăldat într-o lumină aurie și caldă. Paharele de cristal sunau ușor, fețele de masă albe erau așezate perfect, iar jazzul liniștit parcă plutea în aer. Totul era despre eleganță și ordine — nimeni nu vorbea tare, nimeni nu își arăta emoțiile în exces.

Stăteam singură.

În fața mea era o cină aproape neatinsă, dar gândurile mele erau departe. Uneori, chiar și în mijlocul luxului, simți un gol ciudat — ca și cum ceva lipsește din viața ta, dar nu mai știi ce.

— Doriți să cumpărați un trandafir?

Vocea ei blândă m-a scos din gânduri.

Am ridicat privirea.