Marian s-a ridicat de pe canapea, încercând să pară dur.

— Și dacă nu plecăm?

Andrei s-a apropiat încet.

— Atunci plecați cu scandal. Dar plecați.

În noaptea aceea, nimeni nu a dormit bine.

Ana plângea în șoaptă, copilul se trezea des, iar în sufragerie se auzeau murmure și uși trântite.

Dimineața, Andrei s-a trezit primul. A făcut cafea, a pregătit un biberon și a pus pe masă o foaie.

Când au apărut și ceilalți, i-a privit direct.

— Aveți până la ora 12.

Mama lui a început să plângă teatral.

— După tot ce am făcut pentru tine…

Andrei nu s-a clintit.

— Nu mai merge. Gata.

Dar exact atunci, Marian a izbucnit:

— Spune-le, mă, adevărul!

Andrei s-a încruntat.

— Ce adevăr?

S-a făcut liniște.

Tatăl lui a oftat și a privit în jos.

— Noi… nu am venit doar în vizită.

Inima lui Andrei a început să bată mai tare.

— Ce înseamnă asta?

Mama lui a înghițit în sec.

— Casa de la țară… am vândut-o.

— Și?

— Și… banii nu mai sunt.

Andrei a simțit cum îl ia amețeala.

— Cum adică nu mai sunt?

Marian a ridicat din umeri.

— I-am pierdut.

— Unde?!

— La jocuri… datorii… chestii…

Tăcerea care a urmat a fost mai grea decât orice ceartă.

Andrei a închis ochii pentru o clipă.

Totul se lega.