A făcut un semn discret, iar unul dintre bărbații în costum a pășit înainte.

— Sunt avocat. Și vă sugerez să vă gândiți foarte bine la următorul cuvânt pe care îl rostiți.

Primarul a clipit.

Pentru prima dată, nu mai avea controlul.

Femeia s-a apropiat de tatăl ei. S-a aplecat și l-a ajutat să se ridice, cu grijă.

— Tati… ești bine?

Moș Matei a dat din cap, dar ochii lui erau umezi.

— Ai venit.

Ea i-a zâmbit scurt.

— Întotdeauna vin.

Apoi s-a întors spre ceilalți.

— Ce ați făcut aici nu e doar abuz. E infracțiune.

Un alt bărbat din spatele ei a scos telefonul.

— Avem deja totul filmat.

Un murmur a trecut prin grup.

Vecinii au început să dea înapoi. Unul câte unul.

— Stați așa… nu e nevoie să exagerăm… a bâiguit unul.

Dar era prea târziu.

Femeia a continuat, calmă:

— Tentativă de constrângere. Abuz în funcție. Violență.

Fiecare cuvânt cădea greu.

Primarul a încercat să dreagă situația.

— Putem discuta… nu e nevoie de scandal…

— Ba e, a spus ea simplu.

Și atunci s-a întâmplat ceva neașteptat.

Unul dintre vecini, cel care îl împinsese pe moș Matei, a făcut un pas în față.

— Eu… eu am greșit.

Toți s-au uitat la el.

— Mi-a fost frică… a spus încet.

Femeia l-a privit câteva secunde.

— Frica nu scuză nedreptatea.

Dar vocea ei nu era dură. Era… dreaptă.

În depărtare s-au auzit sirene.

Primarul a încremenit.

— Nu ai făcut asta…

— Ba da, a spus ea.

Mașinile de poliție au apărut pe drum, ridicând iar praf.