Ambulanța a dispărut la capătul străzii, iar liniștea a căzut greu peste cartierul adormit. Doar un câine lătra în depărtare. Maria stătea ghemuită pe bancheta din spate, cu păturica trasă până la bărbie, privind luminile albastre care se reflectau în geam.
Nu plângea. Nu întreba nimic. Se uita fix înainte, de parcă încerca să fie curajoasă pentru toată lumea.
