— Știu.

— Și totuși ați venit.

— Da.

A fost liniște.

Noelia a inspirat adânc, pentru prima dată fără durere ascuțită.

— Mulțumesc.

Sebastian a dat ușor din cap.

— O să ai nevoie de timp. Dar o să fii bine.

Ea l-a privit din nou, altfel acum.

— Dar el?

Sebastian s-a oprit la ușă.

— Nu te va mai atinge niciodată.

Tonul lui nu lăsa loc de îndoială.

Și pentru prima dată în doi ani… Noelia a simțit că viața ei chiar începe din nou.