— Răspundeți. Acum.

Ioana a tras aer adânc în piept, apoi l-a privit din nou. În ochii ei nu era frică, ci o liniște obosită.

— Mama dumneavoastră — a spus încet.

Lumea parcă s-a oprit pentru o clipă.

— Ce?

— Am sunat-o pe mama dumneavoastră — a repetat ea calm.

Andrei s-a ridicat brusc.

— Eu nu am mamă.

— Aveți — a răspuns Ioana la fel de liniștit. — Doar că nu mai vorbiți de ani de zile.

Cuvintele acestea l-au lovit mai tare decât se aștepta.

— Mințiți.

— Nu. Nu lucrez aici întâmplător.

În interiorul lui s-au amestecat tensiunea și ceva mai vechi, mai profund.

— Atunci explicați. În detaliu.

Ioana a dat din cap și a făcut un pas înapoi.

— Cu câteva luni în urmă, m-a contactat o femeie în vârstă, foarte hotărâtă. Știa totul despre dumneavoastră — unde lucrați, cum trăiți, ce obiceiuri aveți.

Andrei și-a strâns pumnii.

— Continuați.

— Mi-a spus că v-ați pierdut încrederea în oameni. Că nu mai credeți în nimeni și că asta… vă distruge încet — a spus Ioana calm, dar ferm.

Andrei a zâmbit amar.