Liderul a râs și, într-o mișcare bruscă, i-a smuls uniforma la piept. Materialul a cedat cu un sunet sec.

Restaurantul a înghețat.

Cineva a scăpat un pahar.
O femeie a dus mâna la gură.
Moș Mircea a făcut un pas înainte, dar s-a oprit.

Elena a rămas nemișcată, ținând materialul rupt.

Atunci s-a auzit clopoțelul ușii.

Ting.

Un sunet banal.
Dar suficient.

Bărbatul care a intrat nu părea grăbit. Purta o geacă simplă, bocanci curați, și avea o prezență care tăia aerul.

Privirea i s-a oprit direct pe Elena.

Pe uniforma ruptă.
Pe mâna bărbatului care încă râdea.

— Ia mâna de pe soția mea, a spus calm.

Vocea lui nu era tare.
Dar a fost suficient.

Cei trei s-au întors.

— Și tu cine ești? a râs liderul.

Matei Mărculescu a scos telefonul și l-a pus pe masă.

— Cinci minute, a spus. Atât aveți la dispoziție să ieșiți singuri.