Ashley se întoarse încet, ținând încă o bucată de fruct între degete, sucul picurând ușor pe blatul din bucătărie.
Când ma văzut stând în prag, toată culoarea ia dispărut de față de repede era aproape înspăimântătoare.
„D-Domnule Daniel… Eu…”
Nu am auzit restul.
Totul în mine sa redus la un singur punct.
Am traversat camera în doi pași mari și am căzut în genunchi lângă Lily. I-am scos cârpa murdară din mâinile tremurânde. Degetele îi erau umflate și jupuite, pielea de încheieturi crăpată și iritată. Antebrațele îi erau roșii, ca și cum s-ar fi frecat ore întregi fără oprire.
„Lily… hei… uită-te la mine… te rog… sunt aici acum…”
Dar ea nu a reacționat așa cum mi-am imaginat și iar în minte.
Ea nu sa prăbușit într-o mea.
Ea nu a plâns la pieptul meu.
Ea se întoarce.
Sa târât pe spate în genunchi, stângaci, cu ambele brațe înfășurându-și protector burta, ca și cum aș fi putut fi și eu o amenințare.
„Nu… nu mă lua… te rog… mă voi purta cum trebuie… promit… nu-mi lua copilul…” a spus ea înecându-se printre suspine. „Nu sunt nebună… Jur că nu sunt…”