Porumbarul (Prunus spinosa), cunoscut și sub numele de porumbrel, este un arbust spinos răspândit în Europa. Fructele sale, numite porumbe sau porumboace, sunt folosite tradițional pentru gemuri, siropuri și băuturi, iar florile și frunzele apar în diferite remedii populare.
Toate aceste părți conțin compuși vegetali interesanți, dar nu au aceleași utilizări și nici același nivel de siguranță. Cercetările sunt în principal analize de laborator și studii pe animale; lipsesc studiile clinice care să demonstreze că porumbarul tratează hipertensiunea, diabetul, anemia sau afecțiunile ficatului.
Care parte este „mai puternică”?
Nu există o parte universal „mai puternică”. Depinde ce anume evaluăm:
| Partea plantei | Ce conține | Ce știm în prezent | Utilizare prudentă |
|---|---|---|---|
| Fructele | Antociani, polifenoli, taninuri, fibre | Cel mai bine studiate și folosite alimentar | Gem, sos, compot, sirop sau consum moderat |
| Florile | Flavonoide, inclusiv derivați ai quercetinei și kaempferolului | Utilizări tradiționale, dar dovezi clinice insuficiente | Numai produse corect identificate și dozate |
| Frunzele | Polifenoli și alți compuși defensivi ai plantei | Cercetări predominant de laborator; siguranță slab documentată | Nu sunt recomandate pentru ceaiuri preparate după rețete neverificate |
| Sâmburii | Glicozide cianogenice | Pot elibera compuși toxici dacă sunt zdrobiți sau consumați | Nu se sparg și nu se consumă |
Pentru uz casnic, fructele coapte sunt partea cea mai potrivită și mai bine cunoscută ca aliment. Florile și mai ales frunzele nu trebuie considerate automat sigure doar pentru că sunt naturale.
Fructele de porumbar
Porumbele au gust acru și foarte astringent din cauza taninurilor. Conțin antociani și alți polifenoli care au demonstrat activitate antioxidantă în teste de laborator.
Acest lucru nu înseamnă însă că fructele previn automat bolile cardiovasculare, degenerative sau infecțiile respiratorii. Activitatea antioxidantă măsurată într-o eprubetă nu este echivalentă cu un efect terapeutic demonstrat la om.
Ce beneficii nutritive pot avea?
Consumate ca parte a unei alimentații variate, porumbele pot furniza:
- fibre;
- antociani și alți polifenoli;
- acizi organici;
- cantități variabile de vitamina C;
- pigmenți vegetali antioxidanți.
Nu există dovezi că tratează anemia. Vitamina C poate sprijini absorbția fierului din alimente, dar porumbele nu furnizează suficient fier pentru a înlocui tratamentul anemiei feriprive.
Pot ajuta în diaree?
Taninurile au proprietăți astringente și ar putea reduce temporar fluiditatea scaunului, însă porumbele nu reprezintă un tratament verificat pentru diareea cronică, colită sau infecții intestinale.
În cazul copiilor, vârstnicilor ori al diareei însoțite de febră, sânge, dureri puternice sau semne de deshidratare, nu trebuie folosite ca înlocuitor pentru evaluarea medicală.
Cum pot fi consumate fructele?
Porumbele se culeg numai după identificarea sigură a plantei. Se folosesc fructele coapte, sănătoase, fără mucegai.
După primele brume, fructele pot deveni mai puțin astringente și mai plăcute la gust. Ele nu devin neapărat mult mai dulci, dar frigul le poate modifica textura și percepția gustului. Același efect poate fi obținut prin congelare și decongelare.
Se pot prepara sub formă de:
- gem sau dulceață;
- compot;
- sos pentru carne;
- sirop;
- fructe congelate;
- infuzie sau decoct alimentar.
Produsele cu zahăr trebuie consumate moderat, în special de persoanele cu diabet sau rezistență la insulină.
Decoct simplu din fructe
- 1 lingură de fructe uscate sau congelate;
- 300 ml de apă.
Fructele se fierb aproximativ 10 minute, apoi lichidul se strecoară. Preparatul poate fi consumat ocazional ca băutură alimentară, nu ca tratament pentru diaree, inflamație sau „detoxifiere”.
Sâmburii trebuie să rămână întregi și să fie îndepărtați.
