În serile de iarnă, imaginea sobei sau a centralei care trosnește liniștit aduce senzația de căldură și siguranță în casă. În interiorul coșului de fum însă are loc un proces invizibil și extrem de periculos. Puțini știu că funinginea depusă este alcătuită în proporție de 98 la sută din carbon, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere chimic, seamănă foarte mult cu materialul combustibil folosit pentru încălzire. Atunci când acest strat se acumulează gros pe pereții coșului, el devine practic un fitil pregătit să se aprindă în orice moment.

Problema devine de obicei evidentă atunci când tirajul începe brusc să slăbească, iar fumul nu mai este evacuat corespunzător din locuință. Mulți fac atunci greșeala de a alimenta focul cu mai mult aer, sperând că flacăra mai puternică va rezolva situația. Oxigenul suplimentar produce însă exact efectul opus: scânteile fierbinți care urcă aprind funinginea acumulată în canal. Semnele pericolului iminent sunt sunetul puternic, asemănător unui vuiet, care se aude din coș, și ploaia de scântei vizibilă deasupra acoperișului.

În sezonul rece din România se aud, din păcate, în fiecare an cazuri în care incendiul din coș a distrus întreaga locuință. Înțelegerea acestui proces nu este importantă doar pentru specialiști, ci pentru orice familie care își încălzește casa cu lemne sau cărbune. Arderea funinginii nu este o mocnire lentă, ci o reacție fizică violentă, în fața căreia majoritatea materialelor de construcție nu oferă protecție reală.