Mama Sofiei a primit un telefon.

Un loc de muncă stabil.

Un salariu decent.

Un program care îi permitea să fie acasă.

A plâns.

Nu de tristețe.

Ci de ușurare.

Pentru prima dată… viața părea posibilă.

Seara aceea

Când a ajuns acasă, Sofia a observat ceva diferit.

Mama ei nu mai era grăbită.

Nu mai era obosită.

S-a așezat lângă ea.

Și a zâmbit.

— Ce s-a întâmplat azi la școală?

Sofia a răspuns încet:

— Mi s-a îndeplinit dorința.