Dimineața l-a prins cu ochii deschiși, privind tavanul dormitorului. La șase fix, s-a ridicat din pat, cu o senzație grea în stomac.

Cafeaua avea gust amar. Nici măcar nu se atinsese de micul dejun.

La șapte fără zece, Elena a apărut în pragul bucătăriei. Părea și mai obosită decât el.

— V-ați odihnit? a întrebat încet.

Alexandru a zâmbit scurt.

— Deloc.

Hai, spune.

Elena s-a așezat pe scaun, cu mâinile strânse în poală.

— Oamenii de aseară nu erau hoți obișnuiți.

Sunt trimiși de un om pe care dumneavoastră îl cunoașteți… doar că nu așa cum credeți.