Nu am ridicat tonul.
Nu am plâns.
Am mers liniștită în bucătărie și m-am întors cu șorțul pe care îl purtasem toată ziua.
L-am dezlegat încet și l-am pus în fața lui Sergiu.
Apoi am așezat lângă el o listă.
Era lista cu toate cumpărăturile și pregătirile făcute în ultimele două zile.
Pe fiecare rând scrisesem timpul aproximativ:
- Cumpărături: 4 ore.
- Curățenie: 5 ore.
- Gătit: 11 ore.
- Deserturi: 3 ore.
- Aranjarea mesei: 2 ore.
În total: 25 de ore de muncă.
M-am uitat spre invitați.
— Înainte să mai discutăm despre cât de bună este friptura, vreau să vă întreb ceva. Câți dintre dumneavoastră ați petrecut douăzeci și cinci de ore pregătind această seară?
Nimeni nu a răspuns.
M-am întors spre soțul meu.
— Sergiu, spune-le tu. Câte ore ai petrecut ajutându-mă?
A coborât privirea.
— Nu prea am avut timp…
— Exact.
Am continuat calm:
— Nu mă deranjează că cineva are alt gust la mâncare. Dar mă deranjează lipsa de respect. Astăzi nimeni nu mi-a spus „mulțumesc”. În schimb, am auzit doar ce nu este suficient de bun.
Soacra a încercat să mă întrerupă.
— Exagerezi…