În avion, mi-a spus:

— Nu era în contract.

— Știu.

— De ce ai făcut-o?

— Pentru că nu vreau să se termine.

A tăcut.

— Nici eu.

A ieșit la iveală că Radu plătise scandalul.

A fost înlăturat.

Andreea a rămas la conducere.

Dar noi nu am sărbătorit la birou.

Am sărbătorit acasă.

La finalul anului, avocatul ne-a întrebat:

— Divorțăm?

Andreea m-a prins de mână.

— Nu.

Am decis să rămânem căsătoriți.

Au trecut trei ani.

Nu mai sunt junior. Conduc departamentul de creație.

Mama s-a mutat în București.

Eu și Andreea… nu suntem perfecți.

Dar suntem reali.

În fiecare dimineață, când mă trezesc lângă ea, îmi amintesc de prima întrebare:

— Trebuie să dormim în același pat?

Acum zâmbesc.

Da.

Și este singurul contract pe care nu vreau să-l încalc niciodată.