Toți s-au întors spre el.

—Eu… am lucrat odată la poliție. Acum mult timp. Acest câine… a fost partenerul meu.

S-a făcut liniște în încăpere.

—Am lucrat împreună câțiva ani —a continuat el—. Eu l-am antrenat, ieșeam la misiuni. Mă cunoaște… pur și simplu m-a recunoscut.

Ofițerul și-a încruntat sprâncenele, fără să-și lase arma jos.

—Vrei să spui că este o coincidență?

—Nu —a clătinat din cap bătrânul—. Nu sunt infractor. Am fost pus la cale. Hoții adevărați erau aici, au luat banii și m-au lăsat înăuntru ca să dea vina pe mine. Nici măcar nu am înțeles ce se întâmplă până când ușile nu s-au închis.

Câinele a scos un mic lătrat și a întors capul către bătrân pentru o secundă, ca și cum i-ar confirma cuvintele.

În acel moment, unul dintre polițiști a primit un mesaj prin stație. A ascultat atent și fața i s-a schimbat brusc.

—Camerele au surprins două persoane cu măști. Au ieșit pe ieșirea de serviciu cu câteva secunde înainte ca ușile să fie blocate.

Camera a redevenit liniștită, dar într-un mod diferit.

Ofițerul a coborât încet pistolul.