Și apoi… a împins-o.

Mama s-a dezechilibrat și a căzut pe gresie.

În secunda aceea, ceva s-a rupt în mine.

Am intrat ca o furtună.

— Ce faci?!

Andreea a încremenit. Culoarea i-a dispărut din față.

— Iubire… nu e ce crezi…

Nu era ce credeam?

O vedeam pe mama jos, tremurând.

Am îngenuncheat lângă ea.

— Mamă… ești bine?

Avea buza spartă. Mâinile îi tremurau.

Și tot ea încerca să mă liniștească.

— Lasă, mamă… n-a vrut… eu am scăpat farfuria…

Mințea pentru mine.

Chiar și atunci.

M-am ridicat încet.

Nu am țipat. Nu am făcut scandal.

Am privit-o pe Andreea drept în ochi.