Vocea mamei.

Mi s-a tăiat respirația.

Sunetul venea din bucătărie.

Am pășit încet pe hol. Fiecare pas era ca un tunet în capul meu. Inima îmi bătea atât de tare, că simțeam că o aud în urechi.

Când am ajuns în dreptul ușii, am văzut scena care mi-a sfâșiat sufletul.

Mama era sprijinită de masă, cu o mână ridicată să se apere.

Andreea, cu fața schimonosită de furie, țipa la ea.

— Ți-am spus să nu mai umbli prin bucătăria mea! Împuți toată casa! Ești o rușine!