Vocea i s-a frânt complet. Olivia și-a plecat privirea, rușinată, de parcă vina era a ei.

— Sunt gemeni și verișorul lor — a continuat după câteva secunde. — Sora mea a murit la naștere. Soțul ei… a dispărut. Iar eu… eu i-am luat la mine. N-am putut să-i las.

Călin a simțit cum i se taie respirația.

— Și nimeni nu te-a ajutat? a întrebat el, aproape șoptit.

Olivia a zâmbit amar.

— Am încercat. Am stat pe liste, am bătut la uși. Până la urmă, proprietarul n-a mai avut răbdare. Aveam restanță două luni. Două mii opt sute de lei. Atât.

Două mii opt sute de lei. O sumă pe care Călin o cheltuia fără să clipească la un prânz de afaceri.

Gheorghe a oftat adânc.
— Mamă… ce lume.

Călin nu a mai stat pe gânduri. Și-a scos haina și i-a pus-o Oliviei pe umeri, acoperind și copiii.

— Nu mai dormiți aici — a spus ferm. — Nici tu, nici ei.

Olivia a ridicat privirea, speriată.
— Nu cer nimic, domnule…

— Nu cerți. Accepti, a răspuns el.