La celălalt capăt al firului s-a lăsat o liniște grea. Apoi, o voce joasă, calmă, pe care Clara n-o uitase niciodată.

— Știam că o să mă suni într-o zi.

Clara a închis ochii. Inima îi bătea tare, dar mâinile nu-i mai tremurau. Nu mai era fata speriată din holul vilei. Era femeia care știa adevărul.

— M-au dat afară ca pe un câine, a spus simplu. — Fără un leu, fără nimic. Acum e timpul să știe și ei cine sunt cu adevărat.

În următoarele zile, Clara a dispărut complet din peisaj. Presa nu mai avea ce scrie despre ea.

Alexandru era convins că fosta lui soție se întorsese „în gaura” de unde venise: un sat prăfuit din Moldova, o viață măruntă, uitată de toți.

Numai că „gaura” aceea era locul unde începuse totul.