— Și într-o zi mi-am dat seama că începea să vorbească exact ca el.

Profesorul.

Lia și-a strâns mâinile tremurând.

— Atunci am înțeles că dacă nu ies… întunericul o să ne înghită pentru totdeauna.

Pentru câteva secunde, niciunul nu a mai spus nimic.

În depărtare se auzeau copii râzând.

Copii adevărați.

Liberi.

Iar Lia a început să plângă încet când și-a dat seama că sunetul acela încă există în lume.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.