La început nu au vrut să o asculte. Au privit-o de sus. Dar când a pus documentele pe masă, liniștea s-a așternut.

Zilele următoare au fost un haos.

Anchete. Audieri. Nume grele implicate.

Și, în final, adevărul a ieșit la lumină.

Ana a fost declarată oficial nevinovată.

Statul i-a oferit despăgubiri. Nu suficiente pentru anii pierduți… dar suficiente cât să înceapă din nou.

Și-a cumpărat o casă mică, tot la marginea satului. Nu pe cea veche. Nu mai avea nevoie de trecut.

Într-o seară, stând pe prispa casei, cu o cană de ceai în mână, a privit spre deal.

Spre peșteră.

A zâmbit ușor.

Pentru toți ceilalți, era doar un loc de care să te ferești.