Am apăsat pe „salvează” și am simțit, pentru prima dată în seara aceea, că respir normal.

Nu plângeam.

Nu tremuram.

Eram doar… limpede.

A doua zi dimineață, la ora opt fix, eram la notar, în București. Am scos din mapă contractul de vânzare-cumpărare, extrasul de carte funciară și toate chitanțele. Fiecare leu plătit pentru casa de la Snagov era trecut acolo. Fără datorii. Fără coproprietari. Fără „interpretări”.

Casa era doar a mea.

Am cerut trei notificări oficiale. Trimise cu confirmare de primire. Una pe numele mamei. Una pe numele Andreei. Una pe numele lui Radu.

Prin ele le interziceam accesul pe proprietate.

Simplu. Clar. Legal.

Apoi am sunat firma care administra sistemul de supraveghere. Le-am cerut toate înregistrările din seara petrecerii. Unghi larg. Audio inclus. Se vedea tot: mama arătând spre mine, Andreea spunând că nu mă cunoaște, poliția venind.