Judecătoarea continuă calm:

— Am găsit un stick USB în mașina mea. Am văzut filmarea. Este clar cine este vinovatul.

Salgado protestă.
Fără succes.

— Domnule Herrera, sunteți declarat nevinovat.

ANDREI simți că genunchii îi cedează.

Pe hol, judecătoarea îl ajunse din urmă.

— ANDREI… îmi poți spune Daniela.

Zâmbi. Pentru prima oară, fără robă. Fără formalități.

— Nu lăsa niciodată frica să te oprească să spui adevărul. Azi ai venit, deși credeai că totul e pierdut. Asta e curaj.

ANDREI încuviință, emoționat.

— Mulțumesc, Daniela.

Se priviră o clipă. Una care nu părea întâmplătoare.

Iar ANDREI avea să înțeleagă mai târziu că destinul nu se schimbă mereu prin gesturi mari.

Uneori… începe cu o pană de cauciuc
și cu un om care, deși la pământ, alege să ajute.

Iar universul… are obiceiul ciudat de a da înapoi exact când nu te aștepți.