— Ce s-a întâmplat?! Mă sperii!

Ea a început să râdă printre lacrimi.

— O să fii tată.

La capătul celălalt s-a făcut liniște.

— Cum adică… tată?

— De gemeni.

S-a auzit ceva căzând în apă și niște înjurături îndepărtate.

— Cătă… vorbești serios?

— Da.

Mihai a început să plângă.

Ea nu-l auzise niciodată plângând.

— Vin acum! Las tot acolo!

— Și peștele?

— Să-l ia Dunărea! Eu am copii!

Cătălina a izbucnit iar în râs.

Când Mihai a ajuns la clinică, a alergat direct spre ea și a strâns-o în brațe în mijlocul parcării, fără să-i pese de oameni.

— Auzi… noi chiar o să avem copii? a șoptit el.

Ea a dat din cap.

Mihai a căzut în genunchi și și-a lipit fruntea de burta ei.

Iar pentru prima dată după mulți ani, Cătălina n-a mai simțit golul acela dureros în suflet.

Pentru că, în sfârșit, familia lor începea cu adevărat.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.