Sala a rămas suspendată într-o liniște ciudată. Fetița și-a strâns mai bine coșulețul, apoi a făcut un pas mic înainte.

— Sunteți sigur? a întrebat ea calm.

— Absolut, a răspuns Radu, zâmbind ironic. O sută de mii de lei. Dacă poți.

Hans a ridicat ușor sprâncenele. Ceva din privirea fetei îl făcea atent.

Fetița a închis ochii o clipă. Nu ca să se roage, ci ca să-și adune gândurile. Apoi a început să vorbească.

Vocea ei s-a schimbat. Nu mai era vocea unei copile care cere ajutor. Era clară, sigură, cu un accent corect, muncit.

— Guten Abend, meine Damen und Herren…