S-a ridicat.

— Așa, te-am adus aici. Departe de el.

Clara a rămas tăcută.

— Banii sunt ai tăi, continuă el. Pentru drum. Pentru București.

A împins punga spre ea.

— Iar mâine… te duc la gară.

Clara a izbucnit în plâns.

Nu de frică.

Nu de durere.

Ci de ușurare.

După tot întunericul, vedea, în sfârșit, o ieșire.

A doua zi dimineață, drumul spre oraș a fost liniștit.

Când au ajuns la gară, trenul era deja acolo.

Clara s-a întors spre el.

— De ce m-ai ajutat?

Matei a zâmbit slab.

— Pentru că cineva trebuia.

A urcat în tren cu inima bătând puternic.

Când ușile s-au închis, l-a mai văzut o dată pe peron.

Singur.

Dar împăcat.

Clara a strâns scrisoarea la piept.

Viața ei abia începea.

Și, pentru prima dată, era cu adevărat a ei.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.