O băutură de toamnă, cu gust fructat și ușor astringent
Porumbelele sunt fructele porumbarului (Prunus spinosa), un arbust spinos răspândit în multe regiuni ale Europei, inclusiv în România. Fructele sunt mici, rotunde și au o culoare albastru-închis, acoperită de obicei cu un strat fin, albicios.
Au un gust acrișor și puternic astringent, mai ales înainte de coacerea deplină. În mod tradițional, sunt culese toamna târziu, după ce s-au maturizat bine. Expunerea la frig le poate face mai moi și mai plăcute la gust.
Din porumbe se pot pregăti gemuri, siropuri, sosuri, compoturi, băuturi aromate și ceaiuri din fructe uscate.
Ce conțin porumbelele
Culoarea intensă a cojii este dată în principal de antociani, pigmenți naturali care fac parte din familia polifenolilor.
Cercetările asupra fructelor de Prunus spinosa au identificat:
- antociani;
- flavonoide;
- acizi fenolici;
- taninuri;
- acizi organici;
- zaharuri naturale;
- fibre și alți compuși vegetali.
Cantitatea acestor substanțe poate varia în funcție de maturitatea fructelor, zona în care au crescut și metoda de uscare sau prelucrare.
Taninurile sunt responsabile în mare parte pentru senzația de „gură uscată” produsă de fructele crude.
De ce sunt studiate aceste fructe
Porumbelele au atras atenția cercetătorilor datorită conținutului de polifenoli. În experimentele de laborator, extractele din fructe au demonstrat activitate antioxidantă, adică au putut neutraliza anumite molecule reactive în condițiile testate.
Aceste rezultate nu înseamnă însă că o cană de ceai previne sau tratează o boală. Concentrația substanțelor dintr-o băutură preparată acasă este diferită de cea a extractelor utilizate în laborator.
Studiile clinice realizate pe oameni sunt încă insuficiente pentru a atribui ceaiului de porumbe efecte terapeutice precise.
Utilizarea tradițională
Porumbelele au fost folosite de mult timp în alimentația europeană. Din ele se preparau:
- ceaiuri și decocturi;
- sucuri și siropuri;
- gemuri și jeleuri;
- sosuri pentru preparate culinare;
- vinuri și lichioruri tradiționale.
Datorită gustului astringent, fructele au fost întrebuințate în medicina populară și pentru unele neplăceri digestive. Aceasta este o utilizare tradițională și nu trebuie confundată cu un tratament medical demonstrat.
